Refresh

16 Mai 2015 § Lasă un comentariu

(Ani buni după, Ana dădea „refresh”. Din cinci în cinci minute. Ana îşi imagina că viaţa se poate schimba între două refresh-uri. Ani buni după Ana îşi păstrase încă acea capacitate copilărească de a visa cu ochii deschişi.

« Read the rest of this entry »

Absenţa unei epoci

26 Aprilie 2015 § Lasă un comentariu

(Ani buni după, Ana îşi aducea aminte. Fusese o lungă perioadă în care Dorin dispăruse cu desăvârşire. Se evaporase odată cu timpul, cu vremurile acelea incerte. Din gânduri, din vise, din corelaţii diverse si legături implicite. La graniţa dintre adolescenţă şi maturitate, Dorin dispăruse la graniţa dintre două etape. Ana nu-şi amintea cu exactitudine ce anume anunţase sfârşitul. Nici măcar cum se terminase totul. Îşi zâmbiseră trist? Se priviseră lung şi apoi plecaseră, fiecare într-o direcţie bine stabilită? Conveniseră de comun acord că-i mai bine aşa, că ochii care nu se văd se uită, că n-ar fi nici primii şi nici ultimii?

« Read the rest of this entry »

Filozofie în epoca de aur

13 Martie 2015 § 4 comentarii

Profesoara de economie politică avea doi băieţi de care îi plăcea sa vorbească la ore. Deveniseră vedete băieţii profesoarei de economie politică. Nimeni nu-i văzuse vreodată dar toţi şi-i imaginau graşi şi împiedicaţi.

« Read the rest of this entry »

Flagrant delict

7 Martie 2015 § 2 comentarii

Se întâmpla uneori ca lucrurile să nu se petreacă aşa cum trebuiau să se petreacă. În şoaptă şi pe vârfuri. Se întâmpla câteodată să existe acei „intruşi”, acei străini cu privirea scrutătoare. Verde, albastră, căprui-scrutătoare. Se întâmpla imediat după colţul cu marele bulevard sau imediat după blocul de după spital. Sau se întâmpla la întâmplare într-un punct cardinal oarecare.

« Read the rest of this entry »

Oamenii de la ora şapte

28 Februarie 2015 § 12 comentarii

Dorin lua strada aceea îngustă şi în pantă în fiecare dimineaţă. Privea casele vechi, ciobite de timp, fuma şi se gândea. Gânduri simple de băiat. Gânduri destrăbălate, puţin deşucheate. Gândea şi zâmbea, între două fumuri îşi arunca ţigara, o zdrobea puţin apăsat. Evita apoi nonşalant privirile pensionarilor agasaţi de nepolitetea gestului şi urca în troleibuzul roşu. Când nu uita, composta.

« Read the rest of this entry »

Pârtie !

26 Februarie 2015 § 2 comentarii

Când am întâlnit-o a doua zi pe Ana mi-a spus că nu se întâmplase nimic. “A fost de-o timiditate remarcabilă, de nerecunoscut.”

Era probabil explicabil, era “printre ai lui”.

« Read the rest of this entry »

La cabană

25 Februarie 2015 § 10 comentarii

Au urmat apoi alte sunete, priviri, cuvinte, zâmbete. Culoare.

A fost în primul şi în primul rând momentul acela, momentul alegerii. Sâmbăta aceea „oarbă” , zarul acela căţărat într-un vârf de scaun într-un vârf de pat. Ana îşi întreba mama „pe care să-l aleg, mamă?” Mama îi răspundea Anei „care să-ţi frângă inima mai puţin, fată”.

« Read the rest of this entry »